• Dereglarile hormonale, in special in timpul sarcinii sau menopauzei;
• Agresiunea mecanica (schimbarea culorii parului mult prea des, decolorarea in exces, coafarea etc.)
• Tratamente cu citostaticele, radioterapia, contraceptivele orale;
• Medicamente: vitamina A in exces, steroizii, anticoagulantele;
• Boli: hipertiroidismul, hipotiroidismul, sifilisul, anemia etc.;
• Afectiuni dermatologice: parazitoze, micoze etc.;
• Efluviu telogen: pierderea brusca a parului dupa un soc fizic (trauma) sau tricotilomania (tulburare psihologica ce se reflecta prin smulgerea parului);
Tipuri de alopecie
• Alopecia de tip masculin sau involutiva este cea mai frecventa forma, care apare adesea in a doua decada de viata, moment in care parul devine din ce in ce mai rar si mai scurt deoarece foliculii pilosi ramasi nu se mai regenereaza, ci intra in faza de hibernare;
• Alopecia androgenica se bazeaza pe predispozitia ereditara si apare atat la barbati, posibil inca din adolescenta, cat si la femei, in general dupa varsta de 40 de ani. Aceasta se manifesta prin disparitia parului dinspre crestet inspre scalpul frontal, in mod treptat;
• Alopecia areata este o afectiune autoimuna care poate aparea la copiii si adultii tineri. Aceasta se manifesta prin pierderea brusca a parului la nivelul scalpului sau corpului si regenerarea sa treptata;
• Alopecia cicatriceala: ca o cauza a unor inflamatii care distrug foliculii pilosi si formeaza cicatrici la nivel local; simultan apar, de cele mai multe ori, si senzatia de usturime sau prurit;
• Alopecia de tractiune: ca o consecinta a unei actiuni mecanice, efectuata pe termen lung (spre exemplu, in cazul in care pacientul isi prinde foarte strans parul);
• Alopecia universalis: o forma mai severa, dar rara, care se manifesta prin pierderea totala a parului, la nivelul intregului corp.